Mecanici poetice
Irina- Elena Grigore
Timp contra-timp
Dacă ne-am ascunde gândurile în spatele retinei,
Nu am mai fi nevoiți să ne sacrificăm.
Dacă am avea un vis pe fiecare geană,
La fiecare bătaie din gene, un vis s-ar îndeplini.
Și dacă am vedea răsăritul dis-de-dimineață,
Apusul ne-ar descoperi adormiți, cu o carte alături
În care ni se povestește întreaga viață.
Ar mai trece un val de ani
Peste amintirile momentelor tăinuite.
Am ajuns să disperăm pentru un minut,
Care trece precum o secundă.
Nu mai suntem posesorii timpului.
Nu am fost niciodată.
Apocalipsa nu înseamnă război și sânge,
Ci dispariția timpului.
Și o dată cu el, a vieților noastre.
Viețile noastre nu mai au timp.
Timpul nu există în viețile noastre.
Îți mai ștergi o lacrimă de pe obrazul palid
Când privești cum luna se urcă pe cer
Cuplu mut
Se uită atent la partitură.
De abia dacă atinge clapetele
cu degetele pășind timide
pe fildeșul pulsând note în surdină.
Își ridică pleoapele din hârtie creponată
și trasează liniile chipului mult iubit
prin fumul alb de marlboro roșu..
E ca și cum
fiecare geană reprezintă o clapă
și când ajunge la capătul claviaturii
știe că ea a adormit.
Țigara se stinge
și formele se transformă în scrum.
Se trezește,
își deschide pleoapele foșnind de dor,
închide capacul pianului
și constată cu amărăciunea nicotinei
și a coniacului din paharul gol
că cineva i-a apărut în fum.
Irina-Elena Grigore
Absolventă de limbi străine, profesor de limbă engleză, iubitoare de artă, literatură, fotografie și poezie. În timpul liber îi place să observe natura înconjurătoare și cea umană și să le expună în versuri. A publicat în revista “Agora”, trimestrial de cultură și dialog interdisciplinar, numărul XVI din anul 2016 câteva poezii care se regăsesc și în primul ei volum de poezie, intitulat “Omul și Poezia”, editat în 2023.
-
Irina-Elena Grigore#molongui-disabled-link
Lasă un răspuns